Jurista cu li….cul mov

 

Pe jurista de la etajul doi voiam s-o pârlim trei inşi. Toţi trei eram de la tehnic şi eram unul mai breaz ca altul.

Cel mai în vârstă dintre noi era Gilu şi după părerea mea ar fi avut cele mai mari şanse dacă s-ar fi luat cât de cât în serios. Era cel mai în vârstă dintre noi, meticulos, chiar elegant şi mereu parfumat şi aranjat. Eu eram cel mai tânăr dintre toţi trei dar eram considerat cel mai expert dintre toţi şi tot timpul am considerat că nu ar fi fost pentru mine o problemă să o rezolv dacă mi-aş fi făcut şi timp pentru aşa ceva. Dar aveam o agendă atât de încărcată încât până la urmă Vasile a fost cel care a pârlit-o primul. Şi când zic pârlit-o nu exagerez deloc pentru că era păroasă ca o maimuţă. Şi puţea ca o iapă dar asta am aflat-o mai târziu. Dar adevărul era că arăta destul de bine: slăbuţă, cu un păr numai cârlionţi avea nişte ochi negri şi focoşi care mereu îi fugeau în toate părţile.

A două zi după ce a futut-o, Vasile cu un rânjet cât o pizdă de vacă pe buzele lui mari s-a prezentat la noi la prima oră a dimineţii:

— Am futu-o fraierilor! Puteţi să vă ofticaţi, eu am futut-o primul. Trebuie să îmi daţi câte o bere.

Nu-mi aduceam aminte de nici un pariu şi de nici o bere dar eram prea curioşi să aflăm amănunte aşa că după program i-am dat berea şi l-am pus să povestească.

— Adevărul este că mi s-a părut mie că umblă azi cam crăcănată, a spus ofticat Gilu.

Era vorba de o discuţie mai veche de-a noastră că dacă fute Vasile pe vreo-una o să umble aia crăcănată zile întregi. Nu că ar fi avut el cine ştie ce pulă mare dar era cât o basculantă de tonaj mediu aşa că trebuia să o crăcăneze serios pe una ca să îi ajungă cu puţa la pizdă. Fiindcă Vasile avea o puţă mică nu o pulă ca toată lumea.

Am băut o bere, apoi încă una şi Vasile, care nu prea rezista la băutură a început să povestească:

— Mă fraţilor până să o fut pe asta a trebuit să ascult poveşti nemuritoare despre câţi judecători şi câţi procurori au futu-o şi toţi i-au promis că o ajută să ajungă măcar grefieră dacă nu judecătoare de-a dreptul.

— Lasă introducerea şi treci la subiect. Cum a fost? am întrebat eu nerăbdător.

Discuţia avea loc într-un separeu al barului nostru obişnuit destul de ferit ca să putem discuta în voie.

— Păi cum să fie? Aproape ca de obicei dar eu nu o mai fut. Vi-o las vouă.

Am schimbat peste sticlele de bere o privire ci Gilu: Vasile prindea atât de rar câte o pizdă în vârful pulii că nu prea eram obişnuiţi să facă pe generosul. Aici precis era ceva aşa că i-am făcut semn cu ochiul lui Gilu şi am plecat la tejghea să mai aduc trei beri: chiar dacă plăteam eu i-am cerut Mădălinei, fata care servea, să îmi dea cea mai concentrată bere.

M-am întors la masă şi am umplut paharele. Se vede treaba că Vasile era preocupat de ceva pentru că nici nu a observat că am schimbat sortimentul berii.

Am aşteptat să bea mai mult de jumătate de sticlă apoi l-am întrebat delicat:

— Ia zi Vasile: unde ai futut-o?

M-a privit urât apoi mai luă o gură de bere şi spuse:

— La noi în birou, unde dracu era să o duc? Că ştii ce am păţit cu nebuna aia pe care am dus-o la mine în garsonieră şi de care nu am reuşit să scap mai bine de un an.

— Unde la noi în birou? întrebă curios Gilu. Nu există nici o masă suficient de solidă cât să te ţină chiar numai pe tine singur darămite pe amândoi.

Vasile ridică vinovat din umeri apoi spuse:

— Pe jos. Am pus nişte cartoane de ambalaj, am încuiat şi blocat yala de la uşă şi acolo am futut-o…

Glasul îi tremura şi nu părea să aibă chef să continue aşa că Gilu l-a îndemnat:

— Vasile, nu suntem noi prietenii tăi? Hai spune-ne cum a fost…

Vasile a băut toată berea apoi a început să scâncească şi a spus cu glasul întretăiat:

— A fost groaznic… să nu mai spuneţi la nimeni dar a fost groaznic.

De câteva ori m-am nimerit lângă Vasile la veceu în timp ce ne pişam şi am avut impresia că puţulica lui e cam mică. Dar nu cred că din cauza asta Vasile era îngrozit.

— Hai spune, îl îndemnă bând Gilu şi Vasile se puse pe povestit.

— Păi, ştiţi că gras cum sunt nu îmi place să mă dezbrac de tot. Că se vede cum îmi atârnă burta şi după ce am văzut-o dezbrăcată mi-am dat seama că aveam şi ţâţele mai mari ca ea. Arăta ca un băieţoi şi nici nu mi s-a sculat ca lumea pula. Mai mult mi s-a umflat decât s-a sculat dar am reuşit cumva să i-o bag. Am început să dau din cur şi atunci am simţit cum ceva ca un deget lung şi subţire mi se înfăşoară în jurul pulii. Am dat să mi-o scot dar îmi era prinsă ca într-un cleşte şi atunci care jurista gemea şi respira greu sub mine a spus întretăiat:

— Nu poţi să o scoţi până nu mă aduci la orgasm aşa că dai înainte.

A privit la sticla goală de bere şi a gemut:

— Te rog mai adu una, poate uit ce mi s-a întâmplat.

Am mai adus câte o sticlă şi a continuat:

— O oră am futut la ea. Mi se culca apoi iar mi se scula şi abia peste un ceas am auzit-o cum urlă aşa de tare că am fost nevoit să îi pun mâna pe gură să nu o audă femeia de serviciu care dădea cu mopul pe holuri. M-am ridicat repede de pe ea şi am văzut cum lindicul ei vânăt ca moţul unui curcan i se retrage înapoi în pizdă.

Am privit lung la Gilu şi am spus:

— Asta îmi aduce aminte de sergentul meu din armată care futea o ţigancă de vreo şaişpe ani de lângă unitatea militară. Futea, vorba vine că de fapt îi dădea numai muie că asta voia să se mărite virgină. Tatăl ţigăncuşei ştia de treaba asta şi el dar închidea ochii că sergentul îi dădea resturile de mâncare care rămâneau de la popotă ca să îşi crească ăla o droaie de porci. Când a văzut sergentul nostru că ţigăncuşa ne făcea ochi dulci şi nouă a încercat să ne sperie:

— Aveţi grijă să nu mergeţi cu ea. Dacă mergeţi asta vă suge pula şi vă goleşte măduva spinării. Uite eu abia pot să mai merg.

O lună de zile a mers aplecat de spate pe lângă noi doar, doar ne-o speria să ne înfruptăm şi noi din ogiva palatină a ţigăncuşei.

I-am făcut cu ochiul lui Vasile:

— Cred că aşa vrei să faci şi tu colega. Ceva în genul sergentului. Numai că sperietura sergentului a avut exact un efect invers şi a doua zi după ce am aflat cu ce se ocupă am început cu toţii să-i cărăm găleţi cu resturi pentru porcii lui taică-său.

— Nu mă credeţi? întrebă Vasile înciudat. Atunci veniţi cu mine.

S-a ridicat clătinându-se şi s-a îndreptat spre toaletă unde după ce am intrat s-a proptit în uşă ca să fie sigur că nu vine nimeni şi a scos cea mai mică puţă pe care mi-a fost dat să o văd.

— Doamne Vasile, am exclamat înainte să-mi dau seama ce spun. Tu cum naiba te pişi cu râma asta?

— Se descurcă el, spuse ironic Gilu. Tu nu ai văzut că de câte ori pleacă la veceu îşi ia cu el o pensetă.

Vasile ridică din umeri imun la glumele noastre şi spuse:

— Râdeţi voi râdeţi dar ia priviţi aici!

Apucă cu două degete râma care îi ţinea loc de pulă şi o întinse până ajunse la vreo zece centimetri.

Pe pielea palidă se vedea fără nici o urmă de îndoială o urmă violetă în formă de spirală.

— Ei acum ce mai ziceţi? întrebă triumfător Vasile.

Am privit la Gilu, Gilu a privit la mie şi în cele din urmă a spus:

— Cred că te-ai dat cu o carioca mov, spuse Gilu dar se vedea că nici el nu prea credea asta.

Fără să spună nimic Vasile scuipă pe degetul gros de la mâna liberă şi frecă cu putere dunga vişinie. Dunga se împurpură puţin dar rămase acolo.

— Să mă ia dracu, am spus în şoaptă asta e mai tare ca în filmele alea SF cu extraterestra care omora bărbaţii în timp ce i-o trăgeau.

— Şi asta nu ar fi nimic dar după ce am scos pula din ea au început să iasă nişte gaze din ea care miroseau îngrozitor.

— Poate s-a băşit? am întrebat eu.

— S-a băşit pe naiba, spuse Vasile obidit. Din pizdă îi ieşeau gaze mă. Din glanda aia a lui Bartholin că am căutat azi pe net. Puţea exact cum pute o iapă în călduri şi după un timp a început să mă usture ochii. De asta am lăsat gemurile deschise toată noaptea la birou să se aerisească până dimineaţa.

Am ieşit toţi trei din toaletă şi după povestea lui Vasile eram aşa de treji de parcă nu am fi băut nici o bere dar amândoi nu ne gândeam decât cum să-l scăpăm pe bietul Vasile din mrejele lindicului violet.

 

 

*

 

A doua zi dimineaţa nici nu am apucat să ne bem cafeaua că a sunat telefonul. Vasile, care era cel mai aproape de el a ridicat neajutorat mâinile şi s-a depărtat înspăimântat de aparat.

— Ea e! a şoptit el înspăimântat. Ştiu sigur că e ea dar dacă mă caută să-i spuneţi că nu sunt aici.

Am ridicat nepăsător din umeri şi bineînţeles la capătul celălalt al firului era jurista care a început imediat să se pisicească:

— Vai speram să dau de Vasile fiindcă mi s-a blocat iar imprimanta şi numai el îi poate da de capăt.

Am încercat să îmi opresc râsul care mă podidea şi i-am răspuns cât am putut de serios:

— Vasile a coborât la parter să pornească softul de la infochioşc dar îl trimit pe Gilu să te rezolve.

M-am făcut că nu îl văd pe Gilu cum se apucă cu mâinile de cap şi am pus receptorul în furcă şi i-am făcut semn să se conformeze. Nu îi eram şef dar ca cel care aveam cea mai mare vechime mi se mai întâmpla din când în când să fac pe şeful dar niciodată nu mi-a făcut mai mare plăcere ca acum să joc rolul ăsta.

Gilu s-a pornit spre uşă dar chiar când s-a iasă oprit revoltat:

— Şi totuşi de ce eu? De ce nu te duci tu?

I-am zâmbit parşiv:

— Pentru că tu ai pula cea mai mare. O ai atât de groasă încât lindicul juristei nici nu o să poată să ţi-o înconjoare. Fute-o şi salvează onoarea biroului!

A ieşit bombănind dar până la urmă s-a dus. A lipsit mai bine de o oră timp în care noi l-am aşteptat cu nerăbdare.

— Ei, cum e? L-am întrebat noi de cum a intrat în birou.

A dat din mână a lehamite:

— Era un fleac. Cred că a scos femeia de serviciu cablul din priză când a măturat pentru că după ce l-am băgat imprimanta a funcţionat perfect.

— Lasă asta am spus eu… Cum e cu restul?

Ne-a privit încruntat ca şi când nu ar fi priceput despre ce este vorba dar în cele din urmă nu a mai rezistat şi a spus triumfător:

— Mă întâlnesc cu ea aici în birou aşa că aveţi grijă să plecaţi la patru fără un sfert ca să nu o intimidaţi şi să-mi arătaţi unde sunt cartoanele.

A arătat cu degetul spre Vasile:

— Şi cred că băiatul ăsta a inventat numai prostii despre fata asta drăguţă ca să nu ne atingem şi noi de ea.

Vasile, care era atât de guraliv altădată a preferat să ia apă în gură de data asta şi ne-am apucat toţi trei în tăcere de lucru aşa că nici nu am observat când s-a apropiat vremea de plecare.

Vasile a plecat primul şi a ieşit ca dus de vânt fără să privească înapoi dar pe mine m-a oprit în uşă Gilu chiar când să ies:

— Auzi? Mă întreb dacă nu cumva fac o greşeală? Poate că ar trebui să o dau dracului şi să merg şi eu cu tine.

— Nu fi fraier şi nu lăsa să îţi scape aşa o bucăţică din cauză ca a vorbit Vasile prostii. Tu ai văzut ce ochi frumoşi de porumbiţă are?

S-a uita la mine să vadă dacă îmi bat joc de el dar văzând că vorbesc serios a răspuns:

— Problema este că eu nu vreau să o fut în ochii ăia frumoşi ci în pizdă şi acolo se pare că este o problemă.

Am dat să-i răspund dar m-a împins pe uşă afară nu înainte de a spune:

— Nu pleca prea departe şi lasă telefonul deschis…

La întrebarea mea nerostită a adăugat:

— Încui uşa o singură dată şi nu o blochez cu yala iar dacă am probleme te sun să vii să mă ajuţi.

N-am apucat să îl mai întreb altceva pentru că a închis uşa în urma mea.

Am plecat spre barul de alături unde mi-am comandat două beri Stela Artois pe care mi-am propus să le beau încet pe urmă să plec spre casă considerând că astfel îi dau timp destul să arate ce poate.

Tocmai o terminasem pe a doua şi mă pregăteam de plecare când a sunat telefonul. Aşa cum mă aşteptam era Gilu care cu o voce întretăiată mi-a spus:

— Vino repede şi vezi să nu fie nimeni pe hol când intri.

Am trecut repede pe lângă portar şi i-am spus din mers că mi-am uitat ceva în birou apoi când am ajuns în faţa uşii am aşteptat câteva momente până când femeia de serviciu s-a îndepărtat cu mopul ei spre capătul coridorului.

Am descuiat uşa dar oricât am împins nu s-a deschis.

— Stai aşa, mi s-a părut că aud o şoaptă gâfâită din birou şi după câteva foşnete şi zgomote de podea frecată am reuşit să deschid uşa numai atât cât să pot intra.

Am văzut multe la viaţa mea dar scena din faţa ochilor mei era cu totul suprarealistă: pe nişte ambalaje de carton era trântită jurista cu picioarele larg desfăcute iar între ele Gilu care privea cu gâtul răsucit spre mine şi încerca să şoptească ceva.

Vorbea prea încet aşa că nu l-am înţeles şi l-am îndemnat:

— Ce dracu mormăi acolo? Vorbeşte mai tare!

A holbat şi mai mult ochii şi a spus ceva mai tare:

— Nu ţipa că se aude cineva pe coridor.

Am dat nepăsător din umeri:

— Nu e decât Ibi, femeia de serviciu. Face curat şi asta a văzut multe la viaţa ei.

Totuşi ca măsură de precauţi am încuiat uşa apoi i-am întrebat:

— Da voi ce dracu aveţi? De ce nu vă ridicaţi dacă tot v-aţi terminat treaba.

Jurista nu a răspuns nimic ci numai şi-a acoperit pudică ochii dar Gilu a răbufnit:

— De prost ce eşti tu, de aia nu ne ridicăm. Tu nu vezi că suntem înţepeniţi?

Cred că m-am luminat la faţă dar nu avea cine să mă vadă aşa că am spus lămurit:

— A, e vorba despre treaba de care ne povestea Vasile. Deci chiar e adevărată.

Gilu pufni nervos şi încercă iar să se extragă din juristă dar nu obţinu decât un scâncet anemic din partea ei.

— Eşti prost ca noaptea, concluzionă Gilu şi încercă să se răsucească şi să privească spre mine. Am terminat şi totul era în regulă când cineva a făcut un zgomot mare pe coridor şi fata asta s-a crispat. De penis captivus ai auzit?

— Am auzit sigur că am auzit. Am avut norocul că nu am avut parte până acum de aşa ceva.

Gilu gemu nervos:

— Ei uite că nici eu nu am avut parte până acum de plăcerea asta dar orice are un început.

Mai răsuci puţin capul şi spuse răstit:

— Acu nu sta ca boul şi ajută-ne.

— Imediat, am spus eu şi m-am întins până la un sertar cu scule unde ştiam că aveam şi o lanternă.

Am luat lanterna şi i-am luminat între buci:

— Ce mama dracului faci? a răbufnit Gilu.

— Vreau să mă conving că e chiar aşa cum spui tu şi nu ai nimic înfăşurat în jurul pulii.

— Nu vreau să te uiţi, a scâncit şi jurista dar eu mă holbam deja la cele mai păroase cururi pe care le văzusem.

— Trebuie să mă uit să văd despre ce e vorba, am spus eu doct, dacă vreţi să vă desfac.

Jurista scâncea în continuare şi după ce am privit pe îndelete şi le-am făcut şi câteva poze cu telefonul i-am spus:

— Tu mai bine ţi-ai epila curu în loc să scânceşti că îl ai mai păros ca o maimuţă.

Gilu era mai practic şi mă întrebă:

— Cum ai de gând să procedezi?

— Am o rangă în maşină. Mă duc să o aduc şi o bag între voi şi o folosesc ca pe o pârghie ca să vă desfac.

Jurista scânci iar:

— Nu vreau cu ranga! Nu îmi place ranga!

De obicei nu sunt rău şi îmi văd de ale mele dar când am auzit-o pe curul acela negru de maimuţă cum face mofturi nu m-am putut abţine şi am spus.

— Nu-ţi place pe dracu ranga! Dacă nu îţi plăcea nu ajungeai crăcită la mine în birou.

Am dat să ies dar Gilu m-a oprit:

— Are dreptate şi fata asta. Dacă bagi ranga aia rece între noi precis se crispează mai mult în loc să se relaxeze. Găseşte altceva.

Mi-am dat o palmă peste frunte şi am deschis uşa:

— Ibiii, i-aţi mopul şi vino până aici.

Mopul femeii de serviciu avea o coadă de plastic care părea destul de potrivită scopului şi fiind din plastic precis nu era rece ca să ne crispeze jurista.

— Da domnu inginer, m-aţi chemat.

Pentru femeia de serviciu toţi care nu aveau salopete erau ingineri dar m-am obosit eu să-i explic confuzia şi i-am luat mopul din mână. Nici nu mi-am dat seama cum dar s-a strecurat ca o şopârlă pe lângă mine şi s-a oprit lângă uşă cu mâna la gură:

— Vai de mine cum se fute oamenii ăştia pe jos. De ce nu venit la mine în debara că avem o canapea veche.

Ştiam de canapeaua veche din debaraua ei, o şi folosisem pe vremuri dar acum nu aveam timp de ea şi i-am spus:

— Lasă asta. Ajutăm-mă mai bine să bag coada mopului între ei şi hai să îi ridicăm.

Gilu mormăia înciudat:

— Mai aduci multă lume să privească aici ca la spectacol?

— Numai câţi este nevoie ca să vă deznod Gilule aşa că stai calm.

Am băgat coada mopului sub el şi eu de-o parte şi femeia de serviciu de alta am încercat să îl ridicăm dar cum să ridici o sută de kile cu o coadă de mătură?

Şi la urma urmei problema nu era că nu putea să se ridice ci că nu putea să o scoată.

— A rămas aşa înciotaţi ca şi câinii domnu inginer, mi-a spus Ibi într-o parte. Am văzut pe stradă că dacă arunci apă rece pe câini ăia se despart. Să aduc şi eu o găleată de apă rece?

Oricât a vorbit de încet Gilu tot a auzit-o şi a strigat la mine:

— Nu o lăsa cu apă aici: uite câte prize sunt pe jos o să ne electrocuteze naibi.

Am privit ostentativ la ceas:

— Păi dacă vă curentaţi poate vă deznodaţi că deja trag de o oră de voi şi nimic…

 

*

În cele din urmă înciotat cum era tot Gilu a găsit soluţia:

— Tu te lăudai pe vremuri că ai o prietenă care lucrează la maternitate. Ia sun-o şi întreab-o ce putem face.

În mai puţin de cinci minute vechea mea amică mi-a scris o reţetă, a scanat-o şi mi-a trimis-o pe email eu am scos-o la imprimantă şi am trimis-o pe Ibi la cea mai apropiată farmacie. Speram să nu fie cine ştie ce substanţă periculoasă dar doctoriţa m-a liniştit spunându-mi că nu este nici o problemă şi că mai bine aş căuta pe net cum se fac injecţiile.

Acelaşi lucru îi trecuse prin cap şi lui Gilu fiindcă mă întrebă:

— Auzi… tu ai mai făcut vre-o injecţie până acum?

— Toate au un început, am spus eu în timp ce încercam să reţin locul din muşchiul fesier unde ar fi trebuit să fac injecţia.

Până să vină Ibi de la farmacie am reuşit să-i întorc pe cei doi astfel că în faţa ochilor mi-au apărut în toată splendoare bucile mici şi negre ale juristei un pic mai mari ca un miez de nucă, vorba unuia dintre colegi.

După ce a venit Ibi de la farmacie cu seringa şi fiola cu substanţa ce urma să-i dilate pizda juristei am umplut seringa şi am început să mă uit ca prostu’ în fundul ei: bucile ei nu semănau deloc cu ceea ce văzusem eu pe internet.

Văzându-mi ezitarea femeia de serviciu mă întrebă:

— Vreţi să fac eu injecţia domnu inginer? Eu am făcut multe la copii mei când erau bolnavi şi ştiu cum.

Fără nici o vorbă i-am întins seringa şi înainte ca cineva să-şi dea seama ce se întâmplă acul era înfipt în curul juristei şi ea a început să ţipe în timp ce Ibi apăsa cu putere pe piston.

După câteva minute de masaj puternic pe fese jurista a început să plângă, cred că nu atât de durere cât mai ales de ruşine, şi în cele a reuşit să se extragă din pula de acum bleagă a lui Gilu.

Şi-a strâns grăbită hainele şi a fugit să îşi plângă în altă parte de milă.

Ai fi zis că după un asemenea episod o să facă ciocul mai mic şi o să îşi vadă de treburi fără să mai agaţe de toată lumea ca scaiul de oaie. De unde asta? Tupeul ei devenise de nesuportat şi mă bucur că am fost de faţă când directorul a dat-o afară tot datorită obrăzniciei ei.

Eram în biroul şefului prezentându-i un material când juristă aproape trăgând de biata Ibi a năvălit în birou. Şeful era un om destul de meticulos cu tabieturi destul de rigide şi în mod sigur nu aprecia o asemenea comportare pentru că am văzut cu a încruntat uşor din sprâncene.

Jurista nu văzu nimic din toate astea şi împingând-o pe Ibi în faţă începu să vorbească cu o voce ascuţită şi plină de venin:

— Domnule director vreau să o reclam pe putoarea asta: de câteva zile nu vrea să mai îmi spele cana de cafea şi vasul în care îmi prepar salata de fructe. Eu sunt foarte ocupată şi am nişte principii foarte clare despre cum ar trebui să se comporte o femeie de serviciu.

Şeful nostru strânse din fălci dar am văzut că face eforturi să se stăpânească şi privi spre Ibi:

— E adevărat? o întrebă el.

— Da domnule director. Eu nu mai spăl vasele după ea.

Directorul se încruntă puţin mai tare dar întrebă cu o voce pe care şi-o voia calmă:

— Poţi să ne spui şi de ce?

— Da domnule director!

— Păi, spune atunci, o îndemnă şeful nostru.

Ibi privi spre mine apoi spre juristă apoi spuse dintr-o suflare:

— Pentru că suge pula la negri domnule director, vă rog să iertaţi vorba aia.

Am auzit-o pe juristă cum a icnit, pe director cum s-a înecat iar pe mine m-am auzit cum am izbucnit în râs dar m-am oprit imediat sub privirea încruntată a directorului.

— Vrei să ne explici despre ce anume e vorba? o întrebă el pe Ibi încercând să se păstreze cât mai serios.

— Sigur că da domnule director, îşi început Ibi povestea. Într-o după amiază pe când făceam curat am intrat în biroul la domnişoara juristă şi am văzut cum îi sugea pula la un negru. Era un negru mic dar avea o pulă de aproape de un sfert de metru şi domnişoara juristă o înghiţea toată, să mor eu dacă nu e aşa.

Făcu o pauză cât să îşi tragă sufletul apoi continuă:

— N-o acum dumneavoastră gândiţi-vă: domnişoara juristă suge cu buzele ei bucata aia de pulă neagră, poate se spală sau poate nu se spală pe gură după asta îşi bea cafeaua şi ea vrea să spăl pe urmă cana. Păi din pula aia mare şi neagră credeţi că nu a rămas nici o urmă pe cana ei? Eu nu pun mâna pe aşa ceva.

Directorul se încruntă şi mai tare şi se întoarse de tot spre juristă:

— E adevărat ce spune femeia asta?

Luată din scurt jurista nu reuşi să nege:

— E adevărat dar nu priveşte pe nimeni ce fac eu după program, răspunse ea tot ţâfnoasă.

De data asta directorul se enervase de-a binelea:

— Fată dragă, după program du-te acasă şi suge pula la toţi negri din Africa. În instituţia mea nu ai voie să faci aşa ceva.

Luă de pe birou o foia albă de hârtie şi i-a întinse:

— Ce să fac cu ea? întrebă jurista siderată.

— Te duci la baie, te speli bine pe mâini că nici mie nu îmi place să ating urme de pule de negru apoi îţi scrii demisia şi o laşi la registratură şi să nu te mai văd prin instituţia mea.

Credeam că vorbele dure spuse de şeful nostru furios o să-i închidă gura dar în loc de asta a aruncat foaia de hârtie pe jos şi a început să ţipe:

— Nu îmi dau nici o demisie. Va trebui să mă daţi afară şi eu am să vă dau în judecată pentru abuz.

Directorul zâmbi malefic şi se întoarse spre femeia de serviciu:

— Când zici că s-a întâmplat asta Ibi dragă?

— Marţea trecută pe la ora cinci după amiază domnule director.

Şeful nostru butonă ceva pe laptopul din faţa lui şi zâmbi în timp ce ne spuse:

— Priviţi acum pe monitorul din stânga!

Pe monitorul din stâng se vedeau vreo opt imagini din diferite locuri din clădire dar directorul manevră puţin mausul şi pe tot imensul ecran se văzu numai biroul juristei. După încă câteva clikuri din maus am văzut-o pe juristă îngenunchiată în faţa unui negru destul de mic ca statură dar dotat al naibii de bine de către natură. Jurista înghiţea cu lăcomie sfertul de metru al pulii negrului şi atras de privelişte am observat abia într-un târziu că jurista ieşise ca un taifun din birou iar Ibi vomita într-o pungă pe care o scosese din buzunar.

Vru să îşi ceară scuze dar directorul o opri cu un gest:

— Nu te scuza fiindcă te înţeleg pe deplin. Ia-ţi nişte mănuşi de cauciuc şi după ce pleacă scârba asta din instituţie vreau să  dezinfectezi la sânge tot biroul ei fiindcă cine ştie ce dracu o mai fi făcut capra aia pe acolo.

— Am înţeles domnule director, a spus cu glas scăzut Ibi.

După ce am ieşit din birou am fugit repede la Gilu care se ocupa de camerele de luat vederi din clădire şi i-am povestit scena.

— Aoleu, se bătu el cu mâna peste frunte, am uitat că luna trecută directorul a dat ordin să punem camere în toate birourile.

— Ei atunci motivează ceva  şi du-te pe server şi şterge aventurile tale şi ale lui Vasile din biroul nostru.

Cum a trecut ceva timp şi nu am fost daţi nici unul din noi afară bănuiesc că s-a achitat destul de bine de sarcină.